capatul lumii

misionara

treceau şi se petreceau de
parcă înotau într-o mare
de apus trăgeau cu boabele disperării
crescute-n frunte mrejele din
capătul lumii. suspinam absurdului
explodând ca o lumină în
mijlocul ploii limpezind curajul mă
simţeam tot mai singură, şi tot
singură îmi fabricam cu mainile febrile fluturi
decupam din trupul cerului încărcat
cu florile de mai.
o sa cadă, îmi zic,
da.
sunt foarte sigură.
singuratatea mea perfectă
îmbracată în haine cenuşii
precum
dealurile asatea împrumutate şi n-am să tac ba
o să trag fără să ştii de capătul lumii
tactil/pipăind vulgar căderi subterane.

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s