un fel de du-te/vino

cu o durere ramificată în adânc

strănut o moarte trandafirie

zdrobită în mâna cutremurată care

îmi scutură-n fereastră diminețile purtate

lumina pustie se oglindește în ceaiul meu cald

și amorțirea din oase înseamnă pe ochi încetinirea

vor veni iar copiii să ne sape

în trupuri iertarea

cu flori de pucioasă desprinse dintr-un alt anotimp ne vor

îmbătrâni șederea îngropându-ne sângele-n vene

suflete cu mai multe cărări or să

ne aresteze în minți întunecate

lovitura puternică în coastele

câinelui ne va face să urlăm

de durere ca lupii scheletici

fără de colți e un fel de du-te vino

din care nu a mai ieșit Nimeni

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s