Prin noianele de Dor

 

 
Umbra mea se risipește
Prin oceanele de fum,
Dorul tău îmi poruncește
Să nu plec, să mă adun.
 
 
Și îmi trec prin rânduri mâna,
Ninsa-mi mână, de fior,
Vin, acum, la braț cu veacul,
Spre noianele de Dor …
 
 
Chiar de lira mi-e subțire
Și-s un trandafir în rană,
Cânt Eterna mea Iubire,
Peste urma ta profană.
 
 
Și îți mângâi iar tăcerea,
Îmi port tainicu`-mi cuvânt,
Iar dacă așa ți-e vrerea,
Te dezleg de legământ.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s