cu Timpul…la taifas

misionara

cred că aveam vreo 7 sau 8 ani. era iarnă. mama mă trimisese la dugheana lui Firman ca să cumpăr câte ceva pentru casă.
,,am venit după gaz,, îi spuneam cu sfială femeii de după tejghea care era mereu preocupată să umple pahare cu băutură unor oameni pe care îi regăseam acolo de fiecare dată. păreau ţesuţi din fire de fum, abandonaţi fără de voie în dugheana scundă şi întunecoasă. uneori, câte unul părea să se dezmorţeasacă din împietrire şi întreba ca de foarte departe:

-dar asta a cui îi?

genunchii îmi tremurau vizibil, însă altul îi acoperea vorba:

– a lui bădia Nică, de peste iaz…

-aaaa, se mira ,,umbra,, răsucindu-mă pe toate ,,feţele,,.
,,oameni ai umbrelor,, gândeam eu, privindu-i cu groază, dintr-o parte, pentru că miroseau ţipător şi niciodată nu îmi răspundeau la  ,,bună ziua,,.
,,nu e ceva curat cu dânșii,, îmi făceam socotelile în minte, înspăimântându-mă treptat…

Vezi articol original 402 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s