.mâna mea o să se decojească
pentru încă o rugăciune
în templul umbrelor
se va face iarăși frig.
-să nu mă plângi, ely!
e timpul tău pentru un ultim salt
până la cer
n-am să îți uit numele
aruncat haotic
pe nourii de plumb
și nici mâinile tale care sapă
adânc în primăvara asta
a crucilor de lemn
înflorite cândva
în coaste
e un gol fără de margini.
-să nu mă plângi!
doar lasă-mi amintirea în ferestre
acolo unde s-au copt gutuile
prea mult
am să te strig
în toate limbile uitate
și templul o să îți deschidă calea
treaptă cu treaptă
genunchii tăi vor învăța să zboare
-să nu mă plângi,
când trupul meu o să
se decojească
felie cu felie
ca o puzderie de umbre.
misionara 