Erotical

Erotical – Poem by Neculce Dorina

the hot butterflies rest silent in me
I lay on communist bread slices
and I do not repel, I slide to the right
to the left of the heart like a pendulum
between the two worlds
„I am just a factory of
Blood”, I shout, „I am
just a factory of
deserted bones
desolated
cut and sold
piece by piece
a dusty memory
of an old regime”
passers-by are secretly
ripping my body
underneath this ruin
I share myself up
to the last word
dressed in wire
ash
and cinders

Translation by Des Monia

erotică

în mine se odihnesc fluturii fierbinți
mă întind pe feliile de pâine comunistă
şi eu nu ripostez alunec de-a dreapta
de-a stânga inimii ca o pendulă atârnată
între cele două lumi
, , sunt doar o fabrică
de sânge, , le strig: sunt
doar o fabrică
de oase pustiită
părăsită dezmembrată
tăiată şi vândută
bucată cu bucată
amintire prăfuită
a unui vechi regim
îmi rup şi acum trecătorii
trupul pe ascuns
sub ruine mă
împart până la
ultimul cuvânt
îmbrăcat în sârmă
cenușă
şi scrum
Dorina Neculce

Reclame

Din punctul lui Nadir ( din volumul ,,Lumea din oglindă,,)

Aș vrea la tine să mă chemi,
Când îmi mai treci prin gânduri.
Cu pas ușor să mă petreci,
Când se adună-n slove reci
Aceleași spulberate rânduri.

Cu palme reci să mă atingi
Pe fruntea ce s-a îngreunat de stele.
Și dacă-ți stau în calea mult umblată,
În șoapte să mă chemi alăturea de ele.

Să știu că nu-s pierduta cea uitată…Tu
Să-mi șoptești visarea, o dată, și încă-o dată,
Chiar dacă noaptea îşi apasă peste noi
Tăcerea şi perdeaua tulburată…

Pe căi de-abis dac-am umblat cu pasul,
Pe tine doar te-am căutat,
Și, uneori, din punctul lui Nadir
Oprit-am pentru tine CEASUL.

Şi dacă Timpul s-a întors din mers,
Oprindu-se atent doar pentru tine,
Te mângâiam cu desuetul vers
Ca pasul tău din labirint
Să se îndrepte iar spre mine…

În Edenul pregătit

Urc o treaptă, înc`-o treaptă.
Zâna ce-o aștept de veacuri
Îmi presară flori de nalbă
Peste piept, peste cuvânt.

Simt bucățile din trupu-mi
Cum se înalță rând pe rând,
Se așază peste tine.

Noaptea albă ce-o aștepți
S-a pornit acum, revine.
Lacrima din ochii tăi
Se revarsă peste lume.

(Lumea lunii de lumină,
Mie luna-n astă seară,
Mi-este luna cea mai plină.)

Și aștept doar trupu-ți dulce,
Fără lacrimi, în Edenul pregătit
Să-l pot duce, fără patimi.

Să ne pregătim în taină,
Fiecare, câte-o cruce.
Apoi, viii să se-închine
Trupurilor aplecate,
Care-acum mai stau legate,
Mâna dreaptă de cea stângă,
Lacrima să nu mai plângă,

Să se curățe prin rouă,
Gânduri ce se împreună,
Astăzi, două.

Trupul nostru,
Refăcut acum, de mine
Îl trimit în dar spre tine,
Ca pe un duh necunoscut
Ce alăturea ne ține:
Eu, cu umbra ta de gând,
Tu, cu mine.

Și-om trăi nedespărțiți,
Până cerul ne mai ține:
Tu, ascuns la mine-n gând,
Eu, ascunsă-n gând la tine.

Am braţele din ramuri

Motto:
Hei, inimă de-a-pururea pustie,
Ți-atârnă doru-n gene, dar
Zarea-îmbracă haina purpurie
Și sufletul tău geme…

***
,,Ți-s ochii așa de negri,,
Şi-o umbră diafană
Îmbracă chipul tău…
Ca șarpele ce-și caută
Prin frunze iar culcușul,
Așa te caută printre vise
Gândul meu…

Dar nu-mi privi paloarea
De moartă dezgropată…
Sunt vie, astăzi, pentru tine,
Chiar dacă viața
Îmi pare-acum uitată.

Am genele din frunze arămii
Şi buzele de piatră.
Am brațele din ramuri
Uscate și târzii și pieptul
Mi-e ca scoarța de copac, striată…

Întinde mâna și netezește-mi
Ca altă dată fruntea-încărunțită…
Prefă-te într-o mare-înspumegată
Şi lasă-mă să-ți fiu iubită…

îmi vreau sufletul neînfierat

cine sunt ei
trecătorii sfioşi
cu lumânările mereu
aprinse cu sărutul lor veșnic
aplecat
îşi regăsesc tristețile
după sfârșitul oricărui anotimp
sfâşiindu-și sinele
cu ghearele înfierbântate
limpezesc în râuri prada
flămânzesc stereotipic
dincolo de gustul pâinii
,,îmi vreau sufletul neînfierat
în spuma adormirii,, le strig
şi ei trecătorii mă sting
acoperindu-mi strigările
în lumânările lor aprinse
ochii clipocesc
ridică pe umeri valul sorţii
bat cuiele adânci
în talpa cerului
ţesând brâuri de mătase
din aripile nopţii

+

fwhen are intertwined
shadows of the night
in the depths of the earth
I support my elbows
by the sharpened wall of light
I’m not allowed to come in
and I aging
in a crystalline silence
clear and cold
unasked
with ears open

……………………
când sunt împletite
umbrele nopții
în adâncurile pământului
Îmi sprijin coatele
de către zidul ascuțit de lumină
Nu am voie să intru
și îmbătrânesc
într-o tăcere cristalină
clar și rece
neinvitat
cu urechile deschise estina lente

Runa

Runa

La mine în cuvinte nu
Mai moare nimeni
S-a închis cimitirul cețurilor
Năluci cu umbrele șoptite
Urcă agale
Pe un alt drum al crucii
Ascuțind glasul răgușit al lunii
Cocoși de tinichea trâmbițează
Întru un alt început
Simpatizând cu depărtările