lună, prinde-mi sufletul în palme
cântă-mi simfonia oglinzilor stricate și
aruncă-mi trupul în
câmpul florilor de gânduri să
pot culege roua
boabelor de amintiri.
alungă-mă la ușa mării să-mi
strig peregrinarea
desculță prin iarba
firelor albastre
Prin noianele de Dor
Umbra mea se risipește
Prin oceanele de fum,
Dorul tău îmi poruncește
Să nu plec, să mă adun.
Și îmi trec prin rânduri mâna,
Ninsa-mi mână, de fior,
Vin, acum, la braț cu veacul,
Spre noianele de Dor …
Chiar de lira mi-e subțire
Și-s un trandafir în rană,
Cânt Eterna mea Iubire,
Peste urma ta profană.
Și îți mângâi iar tăcerea,
Îmi port tainicu`-mi cuvânt,
Iar dacă așa ți-e vrerea,
Te dezleg de legământ.
să nu mă plângi, eli!
.mâna mea o să se decojească pentru încă o rugăciune în templul umbrelor se va face iarăși frig. -să nu mă plângi, ely! e timpul tău pentru un ultim salt până la cer n-am să îți uit numele ar…
Sursă: să nu mă plângi, eli!
cu Timpul…la taifas
cred că aveam vreo 7 sau 8 ani. era iarnă. mama mă trimisese la dugheana lui Firman ca să cumpăr câte ceva pentru casă.
,,am venit după gaz,, îi spuneam cu sfială femeii de după tejghea care era mereu preocupată să umple pahare cu băutură unor oameni pe care îi regăseam acolo de fiecare dată. păreau ţesuţi din fire de fum, abandonaţi fără de voie în dugheana scundă şi întunecoasă. uneori, câte unul părea să se dezmorţeasacă din împietrire şi întreba ca de foarte departe:
-dar asta a cui îi?
genunchii îmi tremurau vizibil, însă altul îi acoperea vorba:
– a lui bădia Nică, de peste iaz…
-aaaa, se mira ,,umbra,, răsucindu-mă pe toate ,,feţele,,.
,,oameni ai umbrelor,, gândeam eu, privindu-i cu groază, dintr-o parte, pentru că miroseau ţipător şi niciodată nu îmi răspundeau la ,,bună ziua,,.
,,nu e ceva curat cu dânșii,, îmi făceam socotelile în minte, înspăimântându-mă treptat…
Vezi articol original 402 cuvinte mai mult
About
scriitorZbatere de pleoape – Dorina Neculce Profesor în învăţământul primar- la Şcoala ,,Ioanid Romanescu ,,. Dorina Neculce -scriitor, membră a Societăţii Culturale Junimea 90 –…
Sursă: About
Lăuntrică
cu ochii am acoperit tristețea
acestor oameni de zăpadă
ca unor manechine trezite
în forme de carne şi
am început să scormonesc pământul
în căutarea unor alte trupuri inseparabile
tresărind ori de cate ori
murea câte unul
(dar uneori ai vrea
să ţi-i scoţi din minte)
și începi să îi privești
prin apa tulbure a timpului sub
forma chipului lor iluminat
izvorând din adâncuri așa
îmi amintesc și de trupul tău
care m-a smuls ca pe un scut
din pieptul nopții
pe când îmi căutam părintii
şi în inimă îmi ațipeau
niște aripi pâlpâitoare
frigul nopţii
s-au încâmpenit pădurile a jale
fluturi cu bocanci ţintuiţi
mă împung în coaste fără
să mă recunoască
e rostul gândului rânced
să îmi răstoarne nourii
cu acelaşi ochi de metal
ce ne tot desparte
zidindu-ne de maluri
prin frigul nopţii
inima coboară anatomic
ca o bocitoare de profesie
cusută în tălpile de ceaţă
